Regimul actual al cursului de schimb al leului este cel de flotare controlată, acesta fiind în concordanţă cu utilizarea ţintelor de inflaţie ca ancoră nominală a politicii monetare şi permiţând un răspuns flexibil al acestei politici la şocurile neprevăzute ce pot afecta economia.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 312/2004, una din principalele atribuţiile ale Băncii Naţionale a României este cea de elaborare şi aplicare a politicii monetare şi a politicii de curs de schimb.

Situația este similară cu cea din țări precum Cehia, Ungaria și Polonia, care au agreat trecerea la moneda unică europeană în momentul aderării la Uniune, dar nu au îndeplinit deocamdată condițiile necesare pentru adoptarea euro.

În context, reamintim că România ar fi avut această posibilitate în 2015 dar, între timp, a pierdut încadrarea în cerințele impuse, înainte de a formula o cerere în acest sens.

Spre deosebire de țara noastră, Bulgaria a optat la finele anilor `90 pentru un curs fix, stabilit la paritatea fostei mărci germane, respectiv 1,9596 leva pentru un euro. Ceea ce a ajutat la stabilizarea mai rapidă a inflației dar a afectat reactivitatea la diverși factori interni și externi, precum capacitatea de a lua decizii utile pentru creșterea economică.

Nu întâmplător, pornite de la același nivel de PIB/locuitor exprimat la paritatea puterilor de cumpărare față de media UE la momentul intrării în UE, România a urcat până pe locul 20 din cele 27 state membre, în timp ce Bulgaria a rămas pe ultimul loc.

De reținut, însă, există atât avantaje cât și dezavantaje ale cursului flotant.

Avantajele cursului flotant

Deoarece mărimea cursului se stabilește în funcție de cerere și ofertă, ajustarea lui se face prin pași mai mici (practic, în zilele de tranzacționare) decât în cazul cursului de schimb fix (acesta poate fi reașezat pe alt palier, la intervale mari de timp), ceea ce evită producerea de șocuri și permite adoptarea alocării unor resurse în funcție de paritatea de moment.

Tehnic, balanța de plăți ar trebui să aibă o tendință de echilibrare, prin efectul aprecierii și deprecierii cursului asupra fluxurilor economice externe.

În principiu, intervențiile băncii centrale pentru menținerea mărimii cursului nu sunt neapărat necesare iar formarea de rezerve valutare devine mai limitată datorită impactului fluctuării cursului asupra balanței de plăți.

Cursul flotant nu obligă la coordonarea politicilor economice cu alte țări, politica monetară independentă fiind o opțiune fezabilă.

Dezavantajele cursului flotant

Instabilitatea cursului produce o anumită incertitudine în privința alocării unor resurse și aduce pierderi la export sau scumpiri la import.

Riscul valutar, care însoțește instabilitatea cursurilor, conduce la costuri de acoperire, ce pot genera un impact inflaționist.

Operațiunile speculative, facilitate de mediul electonic, pot aduce presiuni asupra cursurilor anumitor monede, nejustificate prin evoluția fundamentelor economice, și induce destabilizări ale balanței de plăți.

Nevoia unor rezerve valutare nu este total eliminată, deoarece nu există o flotare „pură”, iar ajustarea balanței de plăți depinde de structura și flexibilitatea exporturilor/importurilor.