Tarifele vamale nu influențează direct deficitul comercial. Acesta rezultă prin diferența negativă între exporturile FOB (free on board, adică la frontiera țării exportatoare, la preluarea mărfurilor) și importurile CIF (care includ costul, asigurarea și spezele de transport), deci formula nu are legătură cu mărimea tarifelor vamale aplicate mărfurilor care provin dintr-o anumită țară.

Majoritatea țărilor care impun tarife vamale relativ ridicate sunt țări în curs de dezvoltare iar economia lor nu s-ar putea dezvolta dacă ar trebui să suporte concurența unor produse obținute mai eficient și după tehnologii mai avansate, ceea ce ar risca să le facă dependente de acestea pe termen lung.

Pentru țările dezvoltate, precum SUA, datele sugerează, mai degrabă, posibilitatea ca aplicarea unor tarife vamale ridicate să majoreze deficitul comercial, pe traiectoria scăderii importurilor, a reducerii fluxului financiar de valută în dolari, creșterea cursului dolarului și, implicit scăderea exporturilor ca urmare a majorării prețurilor în monedele partenerilor comerciali.

Sursa: Peterson Institute for International Economics

Un război al tarifelor aplicate mărfurilor din străinătate nu face decât să crească arbitrar prețurile mărfurilor, implicit inflația, și să scadă nivelul de trai în țările implicate. Mai mult, împiedică specializarea internațională a țărilor în domenii unde există, în mod obiectiv, avantaje comparative ce ar permite schimburi reciproc avantajoase.

De reținut, plata tarifelor vamale nu este făcută de țara exportatoare (decât dacă decide să subvenționeze livrările către exterior) ci de consumatorii din țara de destinație. Sumele colectate, în ultimă instanță, de la proprii cetățeni, se vor duce la bugetele publice, pe care ar urma să le echilibreze, ceea ce echivalează cu o taxă suplimentară, impusă la cumpărarea produselor de import.  

La adăpostul tarifelor vamale, producția internă se poate dezvolta TEMPORAR, pentru a satisface cererea din surse interne dar la prețuri inerent mai mari decât în cazul unui comerț liber. Oricum, prin costurile de transport și de asigurare care nu pot fi ocolite de mărfurile din alte țări există un „tarif vamal” de circumstanță, care nu poate fi eliminat.

Problema, în cazul aplicării nediferențiate pe categorii de mărfuri ci pe țări este că unii producători interni pot majora prețurile fără corespondent în calitatea oferită și chiar să-și reducă eforturile de eficientizare și inovare. Ceea ce se invocă este faptul că, oricât de mici ar ajunge prețurile la raft, marea majoritate a populației trebuie să aibă un loc de muncă de unde să obțină veniturile necesare.

Argumente pro și conta taxelor vamale

Așadar, există argumente pro și contra, iar ceea ce contează este abordarea echilibrată în funcție de situația fiecărui stat, tendința generală în ultimele decenii fiind de liberalizare a comerțului internațional, respectiv de reducere sau desființare a taxelor vamale. Organizația Mondială a Comerțului arată, pe scurt, argumentele.

• Pro: Crește veniturile guvernamentale, tarifele vamale fiind în esență o taxă indirectă similară cu TVA (sale tax în cazul SUA) și accizele.
• Contra: impactează prețurile, nivelul de trai și volumul de producție din economie.

• Pro: Protejează afacerile locale și slujbele propriilor cetățeni.
• Contra: Sunt legate de interese de lobby și de corupție, întrucât permit obținerea de profituri interne nemeritate din perspectivă strict tehnologică și lezează piața liberă.

• Pro: În principiu și pe termen limitat, servește intereselor naționale.
• Contra: Conduce la aplicarea de tarife de retorsiune din partea altor țări, ceea ce afectează domeniile cele mai performante la export din propria țară.