Inflația măsoară viteza de creștere a prețurilor și se obține prin raportarea unui indice al prețurilor de consum de la un moment dat la indicele acelor prețuri dintr-un moment de referință.

Concret, în septembrie 2024, am avut un raport de 104,62% față de septembrie 2023, adică o creștere anuală (pe ultimele 12 luni) a prețurilor de 4,62%.

De fapt, reperul luat în calcul pentru ambii indici este situat, de regulă, în ani de referință, 2010, 2015, 2020 etc., iar prin împărțire rezultă valoarea de 4,62% (deoarece referința se simplifică), dar nu are rost să complicăm lucrurile.

În schimb, pentru elevii de liceu, am putea face o analogie cu situația din fizică, unde prețurile ar fi spațiul (distanța) iar inflația are ca echivalent viteza, adică prima derivată.

Inflația e nulă doar dacă prețurile stau pe loc. Dacă se mișcă, atunci o fac cu o viteză de deplasare numită inflație. Când mișcarea prețurilor se face din ce în ce mai repede, inflația crește și invers, dacă prețurile cresc mai încet, inflația scade.

Cat de mica ar trebui sa fie inflatia?

Viteza inflatiei considerată optimă de teoria economică este de 2% iar ținta BNR pentru România este de 2,5%, pentru că există, în mod obiectiv, un proces de armonizare într-o perioadă mai lungă de timp cu prețurile europene (în prezent suntem doar la 60,2% din acestea). 

Așadar, este normal ca prețurile să se miște într-o economie de piață (cu trimitere la raportul dintre cerere și ofertă etc.) dar într-o măsură limitată, pentru a nu afecta prea mult și/sau prea repede puterea de cumpărare a veniturilor încasate.

Modul de calcul, mai pe înțeles 

Acum, referitor la modul de calcul, cheltuielile pentru produse (alimentare și nealimentare) și servicii sunt împărțite între ele ca MEDIE la nivel național (stabilită printr-o anchetă anuală a a bugetelor de familie) ca ponderi la 10.000 diviziuni ale coșului de consum. De unde, în comunicatul oficial al INS pe grupe mai mari apar așa numiții coeficienți de ponderare.

În 2024, se utilizează la calculul IPC coeficienții stabiliți prin cercetarea statistică din 2022 (așa e procedura, pentru că e nevoie de timp pentru centralizare și procesare). Adică 3.291 la produse alimentare, ceea ce vrea să spună că 32,91% din bani au fost cheltuiți pe mâncare, 4.858 la produse nealimentare (48,58% din bani) și 1.851 (18,51%) pentru servicii.

Există și un calcul mai complex la nivel european pentru a stabili indicele de inflație IAPC, la care apar, mai bine diferențiate și cu o sferă de cuprindere ușor modificată, 12 grupe de produse și servicii, dar asta este o altă poveste mai complicată.

Cum sa intelegem inflatia comunicata de INS

Revenind la sistemul național, aflăm din comunicatul INS că românii dau, ÎN MEDIE, 4,54% din bani pe pâine, produse de franzelărie și specialități (3,81% pâinea), 8,03% pe carne, preparate și conserve din carne (mai detaliat, 2,31% pe carnea de porc, 2,69% preparate din carne etc.), 3,27% pe încălțăminte, 6,13% pe tutun și țigări, 4,69% pe energia electrică, 9,46% pe combustibili, 3,47% pe medicamente, 2,23% pe apă, canal și salubritate, 2,53% pentru telefon iar exemplele pot continua.

Fiecare dintre acestea se scumpesc sau se ieftinesc în mod diferit și inflația generală se obține prin înmulțirea tuturor evoluțiilor de preț cu ponderile raportate la coșul de 10.000 de puncte menționat anterior. Desigur, cu cât ponderea e mai mare sau modificarea de preț mai însemnată, și influența pe indicele general de inflație este mai pronunțată.

Concret, în septembrie 2024, la o inflație lunară de 0,46%, cele mai mari influențe au venit de la țigări (+1,51% ca preț la 6,13% pondere) și de la legume (+2,67% ca preț la 3,23% pondere), adică fiecare a dat în plus cam 0,09 puncte procentuale (pp) sau aproape câte o cincime din inflația generală pe septembrie. 

În sens invers, combustibilii (-1,86% ca preț la 9,46% pondere) au redus IPC lunar cu 0,18 puncte procentuale, adică au compensat, practic, scumpirile de la tutun și legume, iar ieftinirea energiei electrice (-1,45%) a avut o influență în sensul scăderii IPC de 0,07 pp. Poate părea complicat pentru că sunt multe cifre dar principiul este relativ simplu și ușor de înțeles.

Cosul de consum

De fapt, dacă cineva se miră de ce nu simte personal creșterea prețurilor la nivelul anunțat oficial ca medie națională, își poate construi propriul coș de consum, în care să pună ca ponderi cât cheltuie familia lui pe mâncare (detaliază el ce), produse nealimentare sau servicii. 

Pe baza creșterilor de prețuri măsurate de INS în câteva mii sau zeci de mii de magazine, după produs, se poate obține apoi chiar și un indice de inflație personalizat, după structura de consum a fiecăruia. Mai mare sau mai mic față de cel mediu, după cum consumă mai multe produse sau servicii achiziționate de familia lui și scumpite/ieftinite, mai mult sau mai puțin.