Deficitul comercial (soldul negativ al balanței comerciale) semnifică faptul că importurile unei țări depășesc exporturile sale, banii obținuți pentru mărfurile livrate fiind insuficienți pentru a achita bunurile achiziționate din extern.
Mai mult, el implică un PIB mai redus decât ar trebui (PIB = consum + investiții + cheltuieli guvernamentale + diferența dintre exporturi și importuri).
Practic, din motive de eficiență și specializare în producție, cererea internă este acoperită parțial din surse interne și parțial din surse externe. De dorit ar fi ca exporturile să acopere importurile, adică producția națională să susțină integral, direct sau indirect (prin intermediul schimburilor internaționale), consumul la nivelul țării.
Acest fapt nu se întâmplă în cazul României, care a ajuns după primele trei trimestre din anul curent să aibă un deficit comercial de 23,5 miliarde euro, echivalent cu 6,6% din PIB. Situația pune presiune pe cursul de schimb și necesită finanțare, inclusiv pe calea excedentului pe partea de servicii prestate către exterior.
De reținut, minusul rezultat din creșterea importurilor pentru retehnologizare si know-how (firesc pentru o economie care se dezvoltă și trebuie să recupereze decalajele existente) are efecte pozitive pe termen lung, spre deosebire importurile destinate consumului, care nu au efect de echilibrare a schimburilor comerciale pe viitor.
Tehnic, datele publicate sunt prezentate, de obicei la frontiera țării, în termeni FOB la export și CIF la import.
FOB este abrevierea din engleză free on board iar CIF vine de la cost, insurance, freight, termenii fiind stabiliți într-o perioadă în care comerțul se făcea majoritar pe cale navală iar referințele erau momentul când mărfurile erau încărcate pe navă iar responsabilitatea trecea de la vânzător la cumpărător (FOB), respectiv când se ajungea în portul destinație, ceea ce includea costul transportului și asigurarea (CIF).
Importurile sunt mai multe decat exporturile
Pe de altă parte, gradul de acoperire al importurilor cu exporturi se calculează în principiu pe sistem FOB/FOB, transformarea în CIF pentru importuri fiind făcută pe baza unor costuri calculate ca medie de statistica oficială, coeficientul actual de transformare per total fiind de 1,042 (adică se mai adaugă 4,2% la costul mărfurilor din import pentru a putea fi aduse în țară).
Economia nu tine pasul cu dezvoltarea tarii
Concret, în ce privește evoluția comerțului internațional al României pe ultimii zece ani, se poate observa o deteriorare continuă a gradului de acoperire a importurilor cu exporturi între anul 2014 și anul 2022, cu o menținere semnificativ sub pragul de 80% după anul 2020. Ceea ce reprezintă un dezechilibru macroeconomic major.
Practic, pe partea de bunuri realizate în țară, economia românească nu a reușit să țină pasul cu dezvoltarea de ansamblu și cu creșterea veniturilor populației. Teoretic, o devalorizare a monedei naționale ar mări competitivitatea exporturilor și ar descuraja importurile, prin scumpirea lor în lei.
Din păcate, în acest caz, ne-am confrunta cu o creștere a inflației, corespunzătoare părții de mărfuri aduse din import și intrate deja în obiceiurile de consum. Asta fără a avea certitudinea că eventuala majorare considerabilă a volumului de export prin scăderea prețurilor în euro sau dolari ar reuși să echilibreze balanța comercială, adică să restrângă deficitul comercial.