În cazul unei plăți neautorizate de client, banca este obligată să ramburseze plătitorului banii, imediat sau cel târziu la sfârșitul următoarei zile lucrătoare, prevede Legea 209, din 2019 privind serviciile de plată:

Răspunderea pentru operațiunile de plată neautorizate

Articolul 173

Fără a aduce atingere prevederilor art. 169 și 170, în cazul unei operațiuni de plată neautorizate, prestatorul de servicii de plată al plătitorului are următoarele obligații:

a) rambursează plătitorului suma aferentă operațiunii de plată neautorizate respective, imediat sau cel târziu la sfârșitul următoarei zile lucrătoare, după ce a constatat sau a fost notificat cu privire la operațiune, cu excepția cazului în care are motive rezonabile să suspecteze că a fost comisă o fraudă și comunică aceste motive, în scris, autorității naționale competente;

b) readuce contul de plăți debitat, în situația în care s-ar fi aflat dacă operațiunea de plată neautorizată nu s-ar fi efectuat, dacă este cazul;

c) se asigură că data valutei creditării pentru contul de plăți al plătitorului nu este ulterioară datei la care suma a fost debitată.

Articolul 174

În cazul în care operațiunea de plată este inițiată prin intermediul unui prestator de servicii de inițiere a plății, prestatorul de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont are următoarele obligații:

a) rambursează imediat sau cel târziu la sfârșitul următoarei zile lucrătoare valoarea operațiunii de plată neautorizate;

b) readuce contul de plăți debitat la situația în care s-ar fi aflat dacă operațiunea de plată neautorizată nu ar fi avut loc, dacă este cazul.

Articolul 177

În cazul în care plătitorul nu a acționat în mod fraudulos, acesta nu suportă nicio consecință financiară care rezultă din utilizarea unui instrument de plată pierdut, furat sau folosit fără drept în oricare din următoarele situații:

a) pierderea, furtul sau folosirea fără drept a unui instrument de plată nu a putut fi detectată de către plătitor înaintea efectuării unei plăți;

b) pierderea a fost cauzată de o acțiune sau de lipsa unei acțiuni din partea unui angajat, agent sau sucursală a unui prestator de servicii de plată sau a unei entități căreia i-au fost externalizate activități;

c) după notificarea realizată potrivit prevederilor art. 166 alin. (1) lit. b);d) în cazul în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului nu solicită o autentificare strictă a clienților;

e) în cazul în care prestatorul de servicii de plată nu pune la dispoziție mijloacele adecvate care să permită notificarea în orice moment a unui instrument de plată pierdut, furat sau folosit fără drept, astfel cum se prevede la art. 167 lit. c).

Probe privind autentificarea și executarea operațiunilor de plată

Articolul 171

În cazul în care un utilizator al serviciilor de plată neagă faptul că a autorizat o operațiune de plată executată sau susține că operațiunea de plată nu a fost corect executată:

a) prestatorul de servicii de plată trebuie să demonstreze că operațiunea de plată a fost autentificată, înregistrată corect, introdusă în conturi și nu a fost afectată de nicio defecțiune tehnică ori de alte deficiențe ale serviciilor prestate de prestatorul de servicii de plată;

b) în cazul în care operațiunea de plată este inițiată prin intermediul unui prestator de servicii de inițiere a plății, acestuia din urmă îi revine sarcina de a face dovada că, în limitele competenței sale, operațiunea de plată a fost autentificată, înregistrată corect și nu a fost afectată de nicio defecțiune tehnică sau de alte deficiențe legate de serviciile de plată de care este responsabil;

c) folosirea în sine a unui instrument de plată care a fost înregistrat de prestatorul de servicii de plată, inclusiv, după caz, de prestatorul de servicii de inițiere a plății, nu este în mod necesar suficientă pentru a dovedi că operațiunea de plată a fost autorizată de către plătitor sau că plătitorul a acționat în mod fraudulos ori că nu a respectat, intenționat sau din neglijență gravă, una ori mai multe dintre obligațiile care îi revin în temeiul art. 166.

Articolul 172

Sarcina probei cu privire la frauda sau neglijența gravă din partea utilizatorului serviciilor de plată revine prestatorului de servicii de plată, inclusiv, după caz, prestatorului de servicii de inițiere a plății.

Obligațiile părților cu privire la instrumentele de plată și la elementele de securitate personalizate

Articolul 166

(1) Utilizatorul serviciilor de plată care folosește un instrument de plată are următoarele obligații:

a) să utilizeze instrumentul de plată în conformitate cu clauzele care reglementează emiterea și utilizarea acestuia;

b) să notifice prestatorul de servicii de plată sau entitatea desemnată de acesta, fără întârziere nejustificată, de îndată ce ia cunoștință de pierderea, furtul, folosirea fără drept a instrumentului său de plată sau de orice altă utilizare neautorizată a acestuia.

(2) În scopul prevăzut la alin. (1) lit. a), de îndată ce utilizatorul serviciilor de plată primește un instrument de plată, acesta ia toate măsurile rezonabile pentru a păstra în siguranță elementele de securitate personalizate.

Articolul 167

Prestatorul serviciilor de plată care emite un instrument de plată are următoarele obligații:

a) să se asigure că elementele de securitate personalizate ale instrumentului de plată nu sunt accesibile altor părți în afară de utilizatorul serviciilor de plată care are dreptul de utilizare a instrumentului de plată, fără a aduce atingere obligațiilor utilizatorului serviciilor de plată prevăzute la art. 166;

b) să nu trimită un instrument de plată nesolicitat, cu excepția cazului în care instrumentul de plată transmis deja utilizatorului serviciilor de plată trebuie înlocuit;

c) să se asigure că în orice moment sunt disponibile mijloace corespunzătoare care să permită utilizatorului serviciilor de plată să facă o notificare în temeiul art. 166 alin. (1) lit. b) sau să ceară deblocarea în temeiul art. 163 alin. (5);

d) să pună la dispoziția utilizatorului serviciilor de plată, la cerere, mijloacele de a dovedi, timp de 18 luni de la notificare, că a făcut o astfel de notificare;

e) să ofere utilizatorului serviciilor de plată o opțiune de a face o notificare în temeiul art. 166 alin. (1) lit. b), în mod gratuit, și să nu perceapă, eventual, decât costurile de înlocuire atribuite în mod direct instrumentului de plată;

f) să împiedice orice utilizare a instrumentului de plată, odată ce a fost făcută notificarea în temeiul art. 166 alin. (1) lit. b);

g) să se asigure că clauzele contractuale privind emiterea și utilizarea instrumentului de plată sunt obiective, nediscriminatorii și proporționale.